Dermatita seboreică

Dermatita seboreică este o afecțiune a pielii scalpului și feţei care se manifestă prin apariția unor pete roz-roșii cu descuamare pe suprafață (cu aspect de mătreață fină sau, cum se spune în popor, sub forma unor coji pe cap) și însoțite de mâncărime mai mult sau mai puțin pronunțată. 

Dermatita seboreică are ca principală cauză producția excesivă de sebum (seboreea, în termeni medicali), condiționată de o hiperactivitate a glandelor sebacee, cel mai adesea de cauză hormonală și genetică. La nou-născut și sugar, influențele hormonale materne din perioada de viață intrauterină pot stimula glandele sebacee și pot duce la apariția așa-numitelor “coji de lapte” (dermatita seboreică a sugarului). La vârsta pubertății, modificările hormonale vor declanșa, prin mecanisme similar, o hiperproducție de sebum și vor predispune adolescentul la apariția dermatitei seboreice. Odată cu înaintarea în vârstă, după decada a cincea sau a șasea, glandele sebacee își reduc adesea activitatea, motiv pentru care dermatita seboreică este mai rar întâlnită la aceasta categorie de vârstă.

O alta cauza incriminată în apariția și persistența dermatitei seboreice este prezența unei anumite levuri (ciupercă a pielii) pe tenul și scalpul pacienţilor. Specia Malassezia furfur este parte componentă a florei cutanate normale (comensale), însă la pacienții cu dermatită seboreică este prezentă pe piele într-un proporție mai mare și, îndeosebi, predomină pe zonele afectate de dermatită. Levurile cutanate proliferează pe zonele seboreice ale corpului, întrucât sebumul este necesar pentru supraviețuirea lor.